Istorie

“Munca de sisif”. Cine a fost Sisif?

Sisif – Fiul lui Eol şi al Enaretei, indicat frecvent cu patronimul Eolidul. S-a căsătorit cu Merope, una dintre fiicele lui Atlas; a avut cu ea mai mulţi fii: Glaucos, Ornition sau Porfirion şi alţii.  O versiune a mitului îl prezintă drept ginerele lui Autolicos şi soţul Anticleei, de la care a devenit tatăl lui Ulise; în consecinţă, Ulise este numit uneori Sisifidul.

Sisif trăia la Efira, în istmul Corint, tradiţia considerându-l fondatorul şi regele acestei cetăţi. Ca suveran, a favorizat comerţul şi navigaţia şi a găsit modalitatea de a-şi îmbogăţi şi dezvolta cetatea, dar şi-a atras mânia zeilor din cauza şireteniei lui ieşite din comun (Homer îl caracterizează drept „cel mai şiret muritor”) şi a înclinaţiei spre fraudă, cu ajutorul cărora a reuşit să înşele până şi Moartea. O legendă celebră povestea că Sisif a reuşit, nu ni se spune cum, să pună în lanţuri Moartea însăşi, care venise să-l ia: din acel moment pe pământ n-a mai murit nimeni, până când Ares a intervenit personal, eliberând Moartea şi dându-i-l pe Sisif. Vicleanul erou a reuşit s-o învingă însă pentru a doua oară: a cerut, ca ultimă dorinţă înainte de a coborî în infern, să-şi mai vadă o dată soţia, pe Merope, căreia i-a poruncit să nu mai aducă nici o jertfă zeilor lumii de dincolo. În cele din urmă, Persefona, nemaisuportând această neaşteptată lipsă de ofrande pe care o îndura de când Sisif se afla în infern, l-a lăsat să plece.

O altă legendă, la fel de celebră, povestea despre conflictul dintre Sisif şi Autolicos; acesta din urmă, tâlhar prin excelenţă, putea transforma după bunul său plac tot ce atingea şi, la nevoie, putea să facă invizibil orice obiect. Ducându-şi la păscut turmele pe lângă păşunile unde se aflau şi cele ale lui Sisif, nu a ezitat să-şi însuşească, puţin câte puţin, oile acestuia, fără ca Sisif să-i poată dovedi vinovăţia.

Şiretenia lui Sisif l-a biruit însă până la urmă şi pe cel mai mare dintre hoţi: el a turnat plumb topit în copitele animalelor sale, în aşa fel încât să formeze fraza: „M-a furat Autolicos”. Lăsând această amprentă, oile furate îl denunţau automat pe vinovat. Autolicos a fost nevoit să se declare învins în faţa vicleniei lui Sisif. A consimţit chiar să i-o dea de soţie pe fiica sa, Anticleea, căsătorie din care se va naşte, potrivit acestei versiuni, cel mai şiret dintre toţi eroii: Ulise al lui Homer.

Deşi a triumfat de două ori asupra morţii, în cele din urmă Sisif n-a mai putut împiedica soarta: a murit şi el, bătrân, slăbit de ani şi incapabil să mai opună rezistenţă Morţii, căreia, vlăguit, i-a cedat. În Hades a primit o pedeapsă devenită proverbială: doar cu ajutorul mâinilor şi picioarelor trebuia să împingă un bolovan până în vârful unui munte; dar, de fiecare dată când mai avea puţin până în vârf, pietroiul îi scăpa, rostogolindu-se la vale şi obligându-l să ia de la capăt veşnica trudă, simbol al zadarnicei înverşunări a omului împotriva propriului destin.

Anna Ferrari,  Dicţionar de mitologie greacă şi romană, Ed. Polirom, Iaşi, 2003

sursa: Istorii Regasite 

Comentarii

Comenteaza aici

Despre autor

George Fedorovici

You are not authorized to see this part
Please, insert a valid App IDotherwise your plugin won't work.